miercuri, 28 martie 2012

Povești despre aparențe si prejudecăți

Cat la suta din proverbele legate de judecata sunt aplicabile sau corecte? Este chiar atât de greșit de a judeca după aparențe? Si de ce o facem?
In DEX, pentru verbul  "a judeca", pe lângă "A aprecia, a prețui, a califica. A considera, a socoti drept..., A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra" mai găsim "a gândi, a socoti". Învățătoarea mea din primara zice mereu: judecați singuri cu mintea voastră. Cu siguranță nu se refera la faptul de a judeca pe altcineva. Prin urmare, a judeca, nu este un lucru atât de rău.


Sa vorbim despre aparențe - înfățișarea exterioara a cuiva. Acest aspect este cu totul gestionabil. Când te îmbraci, comporți și vorbești într-un anumit fel, o faci ca sa transmiți o informație despre tine. Cum o faci depinde în totalitate de tine, iar atunci când cineva te judeca după  "aparențe" - hai sa nu aruncam tot gunoiul în capul "judecătorului"- tu ești emițătorul. Dacă te îmbraci ca o prostituata și vorbești ca la ușa cortului doar nu vei vrea sa te cred intelectuala. Eu judec după aparența pentru ca asta oferi. Am sa va povestesc și un caz. Zilele trecute am văzut pe strada un băiat îmbrăcat nu tocmai pe înțelesul meu. Primul gând a fost: ce e cu asta? poate e ghei. Nu am nimic cu gheii, doar ca nu prea am vazut..și mi-a stârnit curiozitatea. La ceva timp după acest eveniment, am vazut un videoclip, cu un tip, Alex Velea, care surprinzător avea un outfit izbitor de asemănător cu al eroului meu , și pe deasupra e și însurat cică... deci nu e ghei... deci outfit-ul e la moda. What? De când e cool și frumos ca bărbații sa poarte blugi mulați cu talie joasă, tricou mulat...mie îmi inspira nesiguranță acești bărbați cu toată posibilitatea ca individul sa fie doxa de carte, cercetător, cel mai bun student al anului sau maestru în arte marțiale... în fine... Probabil pentru generația asta mai mica decât a mea nu e o noutate, dar se pare ca trebuie sa știi foarte multe și sa le cunoști pe toate pentru a te abține de la "a judeca". Și ii mai și auzi: "Aparențele înșeală ". Înșeală , dar la polul opus, și anume când ambalajul e prea strălucitor pentru conținutul sau. Și aici e problema aparențelor - de fiecare dacă când vedem ceva ce e prea frumos ca sa fie adevărat, ne încolțește un sâmbure de îndoiala - oare așa să fie? - și iarăși ne-am împotmolit în mrejele judecații, pentru ca aici suntem noi cei ce avem incertitudinea informației primite. Din acest motiv vom cerceta și judeca sa nu fim înșelați, într-un final, de aparențe.
Despre extrema cealaltă va voi povesti într-un articol ulterior.

Un comentariu:

  1. De obicei primul contact direct cu o persoana sau obiect e vizual(exceptie mediul online).Astfel e absolut normal ca prima impresie sa fie lasata de ceea ce vezi, apoi de ceea ce auzi.Si aceasta judecata a ceea vezi se cheama prima impresie.Mai departe e la latitudinea "impresionistului" si a "impresionatului" sa vada ce face cu ea..o imbunatateste/strica respectiv o pastreaza/schimba..Ar fi boring ca totul sa fie nejudecabil

    RăspundețiȘtergere