Nu sunt analist politic, nici nu îmi place politica, dar îmi place suficient istoria, ca sa afirm ca de vre-un secol încoace pe plan extern tara aceasta se comporta nu tocmai ortodox și asta din punct de vedere moral și nu religios. Am pornit acest post, pornind de la articolul acesta . Ce sa zic, ne-am trezit cu stea în frunte și ne-am găsit și cartea de joc la masa UE - Serbia. Doar ca aceasta carte, o fi ea cea mai mare din mana României, dar din păcate nu e as și nici măcar un atu.
Uitându-mă peste istoria tarii, îmi dau seama ca tot ce a făcut pe plan extern, în ultimele secole, ma dezgusta. De la grânarul Turciei, la admiratoarea Germaniei naziste, după aia partizana sovieticilor și mai nou dama de companie a Statelor Unite, a încercat tot ce se putea încerca pe latura negativa "pupincurista" și i-a admirat și favorizat pe toți cei care au folosit-o ca pe ultima cârpa a Europei. In schimb, când veni vorba de cei ce de cele mai multe ori i-au fost aliați, sau cel puțin nu au avut pretenții teritoriale fata de România, dintr-un motiv porcos as zice eu, România își încorda mușchii...pardon,...își umfla burta mai degrabă, ca sa blocheze calea de acces. Sau clasic vorbind - lovește pe la spate. Halal tara, halal politica externa. Cu siguranța, dacă Olanda nu ar fi fost împotriva aderării României la spațiul Schengen, Base and Co își vedeau în continuare de treaba lor fără sa își aducă prea mult aminte de romanii din Timoc, care au aceeași problema de ceva timp încoace, inclusiv și ultimii opt ani de când se perinda compania pe la Cotroceni. De ce acum? De Schengen, de aia!
Treaba asta cu Serbia îmi amintește de alt "minunat" și "glorificator" pas făcut de România, dar pe la începutul secolului XX, când și-a lipit Cadrilaterul - un fel de trofeu de război după războaiele din Balcani , din motiv ca "sunt romani acolo". Probabil ar fi fost o realizare dacă acest lucru nu ar fi dus la pierderea Bulgariei ca aliat în următoarele conflicte.
Revenind la actualitate, sunt convinsa ca România a fost și ea la rândul ei o moneta de schimb marca UE și pe spatele nostru s-a făcut mult business, doar ca mi se pare mie, ce vor sa realizeze iubiții noștri diplomați internaționali, nu va fi prea pe gustul nostru în viitorul apropiat. Acest avânt de a intra în zona Schengen și chiar adoptarea monedei Euro - tare îmi pute a criza à la Grecque mie.
Acest articol nu se bazează pe analiza istorica sau politica, este părerea mea proprie referitoare la politica externa, nu sunt de acord cu ea (politica externa), nu ma reprezinta (politica externa) și nu i-o impun nimănui (părerea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu