Ce sens are sa traiesti? Dupa ce toti cei care te-au cunoscut vor fi murit, va fi ca si cand nu ai fi trait niciodata!
Lucian Vâlsan Dacă
ai fost relevant, toți cei care te-au cunoscut vor fi murit, dar numai
după ce au spus și altora despre cât de relevant ai fost.
Iată că și despre Newton știm și-acum deși toți cei care l-au cunoscut sunt morți de mult.
Ita St Si
eu mi-am pus deseori aceasta intrebare. Dar am ajuns la concluzia ca nu
isi are rostul. Nu conteaza cat ai trait, de ce ai trait, atat cat
privesti totul in ansamblu - noi suntem cei ce scriem povestea unei
"existente". Noi om fi irelevanti. Irelevant este si un atom. Ce
conteaza daca bucata de substanta are in plus sau in minus un atom...e
irelevant. Dar faptul ca are multi si formeaza o bucata sau o cantitate -
este relevant. Ar fi frumos, ca dupa incetarea existentei speciei umane
sau chiar a intregii planete, sa existe alta civilizatie extraterestra
pentru care povestea existentei noastre sa insemne ceva...chiar daca la
scara mai larga...nu per om. Dar cred ca indraznesc sa sper prea mult.
Asa ca ma multumesc cu existenta mea, incerc sa ma bucur cat mai mult de
ea si ma cred al naibii de norocoasa ca exist...chiar si pentru putin
in comparatie cu timpul universal.
Alexandru Stancu Traieste pt azi nu p eternitate.
Cip Pruteanu Ideea
de "sens" nu poate fi atribuita unor procese la infinit (si in special
celor generale, si laxe, gen existenta, viata, viata dupa moarte, etc.).
Unor instante particulare bine delimitate e ok sa le atribui sens (are
bagaj congnitiv afirmatia), dar unor instante generale e lipsita de
orice logica. Nu e nimic care ar putea da "sens", in mod concluziv si
real, vietii. Astfel, daca ia un motiv pentru care sa traiesti (oricare
ar fi el, frica, curiozitate, placere, etc.) o faci, iar cand ramai fara
el, poti foarte elegant sa ii pui capat existentei.
Iar legat de a
doua parte a intrebarii ("Dupa ce toti cei care te-au cunoscut vor fi
murit, va fi ca si cand nu ai fi trait niciodata"), mi se pare absolut
irelevant. Oricum sunt mort, nu ma incalzeste cu nimic ce fac/stiu
ceilalti, ca eu nu mai exist. Viata e doar aici, atat timp cat o
traiesc. In afara de asta, nimic nu e relevant, in vreun fel.
Alexandru Stancu Are dreptate Cip Pruteanu,
viata are -sens- prin simplu fapt ca e finita, daca ar fi fost eterna
ar fi fost lipsita de valoare caci ar fi din plin. Less is more.
Scarcity gives it value. Daca am avea o viata medie de 20-30 de ani doar
am fi si mai disperati de viata.
Lazăr Lung ideea de "sens" nici n-are sens raportata la viata.
sensul se refera la actiuni pe care le-ai inceput premeditat, ori cand
omul dobandeste ceea ce numim constienta, deja procesul vietii e in
plina desfasurare iar decizia de a-l incepe nu apartine omului in cauza
se face presupunerea ca omul alege sa traiasca pentru ca viata are un
"scop"; de unde se poate "deduce" ulterior ca daca nu reusesti sa
identifici acest scop atunci continuitatea vietii intra in discutie.
dar nu e cazul; majoritatea oamenilor nu au o alegere in ceea ce
priveste viata; cei care "aleg" sa se sinucida fiindca "nu isi gasesc
scopul" aveau un defect de dinainte care ii predispunea spre asta.
continuitatea biologica e vine natural din partea neconstientizata a
organismului, tot asa cum dimineata dupa un somn bun te simti plin(a) de
vigoare
Bogdan Calcan Eh,
acum putem sa consideram ca putem avea o ratiune majora in viata:
familia, copii, gloria etc. Putem de asemenea sa nu avem nimic in sensul
unui sens.
Alexandru Nitu Ca sa cunosti pe altii Marian, ca sa cunosti vremuri noi si sa ai ocazia de a face parte din viitorul pe care azi ti-l imaginezi
Va invit sa expuneti parerile pe grupul nostru sau poate gasiti raspunsuri diferite de cele ce le-ati primit pana acum.
Iată că și despre Newton știm și-acum deși toți cei care l-au cunoscut sunt morți de mult.
Cip Pruteanu Ideea de "sens" nu poate fi atribuita unor procese la infinit (si in special celor generale, si laxe, gen existenta, viata, viata dupa moarte, etc.). Unor instante particulare bine delimitate e ok sa le atribui sens (are bagaj congnitiv afirmatia), dar unor instante generale e lipsita de orice logica. Nu e nimic care ar putea da "sens", in mod concluziv si real, vietii. Astfel, daca ia un motiv pentru care sa traiesti (oricare ar fi el, frica, curiozitate, placere, etc.) o faci, iar cand ramai fara el, poti foarte elegant sa ii pui capat existentei.
Iar legat de a doua parte a intrebarii ("Dupa ce toti cei care te-au cunoscut vor fi murit, va fi ca si cand nu ai fi trait niciodata"), mi se pare absolut irelevant. Oricum sunt mort, nu ma incalzeste cu nimic ce fac/stiu ceilalti, ca eu nu mai exist. Viata e doar aici, atat timp cat o traiesc. In afara de asta, nimic nu e relevant, in vreun fel.
sensul se refera la actiuni pe care le-ai inceput premeditat, ori cand omul dobandeste ceea ce numim constienta, deja procesul vietii e in plina desfasurare iar decizia de a-l incepe nu apartine omului in cauza
se face presupunerea ca omul alege sa traiasca pentru ca viata are un "scop"; de unde se poate "deduce" ulterior ca daca nu reusesti sa identifici acest scop atunci continuitatea vietii intra in discutie.
dar nu e cazul; majoritatea oamenilor nu au o alegere in ceea ce priveste viata; cei care "aleg" sa se sinucida fiindca "nu isi gasesc scopul" aveau un defect de dinainte care ii predispunea spre asta.
continuitatea biologica e vine natural din partea neconstientizata a organismului, tot asa cum dimineata dupa un somn bun te simti plin(a) de vigoare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu